Ziua 7 pe Camino Portughez de coastă etapa A Guarda – Viladesuso 17 km #elcamino #femeiepecamino În ziua 7 pe El Camino, m-am trezit târziu, dar am dormit prea bine. …
Ziua 6 pe Camino Portughez de coastă
etapa Vila Praia de Âncora - A Guarda 19 km
#elcamino #femeiepecamino
În ziua 6 pe El Camino, dimineața a început devreme, la 6:30. Răsăritul m-a prins privind prin fereastra din tavan a cazării. M-am uitat la verdele intens al peisajului rural, am ascultat cântatul cocoșilor și mi-am amintit de diminețile liniștite de la țară. Am trăit cu recunoștință acel moment unic pe Camino Portughez.
Nu am avut un somn bun. Inflamațiile au fost greu de suportat cu tot cu antihistamice și loțiune cu efect de răcire. Nu știu de la ce insecte le-am obținut, dar înțepăturile erau din ce în ce mai mari și mai fierbinți, semn că ceva acolo se întâmpla.
Mi-am pregătit bagajul, am mâncat micul dejun afară. Gazda mi-a lăsat pâine proaspătă pe masa din bucătărie. A fost foarte plăcut să savurez momentul, cu liniștea și aerul proaspăt al dimineții; aproape că nici nu mai conta ce am pus pe farfurie. Am simțit ce înseamnă încrederea de sine ca femeie pe Camino.
Vila Praia de Âncora – A Guarda 19 km
Planul zilei era să ajung din Portugalia în Spania. Așa că am coborât spre plaja din Vila Praia de Âncora ca să urmez traseul El Camino spre Caminha, de unde pleacă feribotului care mă va duce în Spania.
De la fermă spre litoral, am admirat străduțele înguste și casele cu ferestre colorate și mirosul de flori și de iarbă cosită.
Ziua 6 pe Camino Portughez de coastă
Femeie pe Camino, Punctul de îmbarcare pe feribot pentru a traversa spre din Portugalia în Spania
Provocări în ziua 6 pe Camino Portughez de coastă
Aveam deja 1 oră de traseu pe El Camino când mi-am dat seama (greșit aveam să aflu) că nu voi ajunge la timp pentru feribot. Începuse și ploaia (ceea ce încetinea ritmul meu), așa că m-am decis să iau un uber până în Caminha.
Eu aflasem (greșit) că pe Camino Portughez de coastă în extrasezon (cum mă aflam eu), sunt 2 traversări pe zi, una la 11:00 și alta la 17:00. Așa că decizia de a merge direct în Caminha cu uber a venit rapid la ora 10:00.
Când am ajuns în Caminha, am aflat că acele vase nu mai circulă în orarul afișat pe internet din cauza debitului mic al apei și că pot traversa spre Spania cu taxi feribot plătind 6 euro pe bilet.
M-am amărât nițel că aveam chef de mers de-a lungul coastei, să mai explorez peisaje noi pe Camino Portughez, dar am primit foarte repede o altă veste bună și anume că voi traversa alături de Dora din Polonia, Stef și de o altă tipă din Belarus (al cărui nume l-am uitat). Toți pelerini pe care îi întâlnisem în zilele precedente. În plus, gașca lor o conținea și pe o doamnă din Olanda pe care am întâlnit-o la cazarea de lângă sanctuarul Santa Luzia; ea s-a oprit din cauza durerilor de spate în Caminha, însă cu ceilalți am fost pe aceeași barcă.
Rămâi cu bine Portugalia. Îți mulțumesc pt zilele minunate!
Barcagiul jovial ne-a spus că a transportat peste un milion de pelerini de-a lungul timpului și ne-a convins că eram pe mâini bune. Barca era una mică, ruginită, iar vântul ne flutura părul în toate direcțiile.
Ne luat rămas bun de la Portugalia. Am strigat cu toții: La revedere Portugalia!
Ce țară frumoasă. Ce oameni calzi și amabili. Ce gusturi și mirosuri. Ce povești adunate și câte vise am croșetat pe drumurile de acolo. Rămâi cu bine Portugalia. Îți mulțumesc pt zilele minunate ca femeie pe Camino!
Spania, bun venit!
Ajunși în Spania, traseul urmat mi-a testat din nou rezistența. Mai ales că am început să merg în ritmul grupului ce părea mai antrenat ca mine. După câteva urcări serioase pe lângă case, am intrat într-o pădure.
Pădurea era densă, aerul era umed și răcoros. Mușchii verzi acopereau copacii, iar poteca părea desprinsă dintr-o poveste: Alice în țara minunilor.
M-am bucurat că am făcut această trecere prin pădure alături de grup, dar nu am reușit să fac poze prea multe ca să pot rămâne în ritm.
După 45 de minute de mers, am ieșit la drumul principal. Mi-am dat seama că am ajuns devreme în A Guarda, așa că mi-am planificat câteva opriri pentru chestiuni administrative, una fiind vizita la farmacie pentru că simțeam că înțepăturile arătau rău. Pe El Camino, întâmpini și astfel de situații.
Farmacie și cazarea din A Guarda
Farmacista care mi-a inspectat înțepăturile s-a arătat îngrozită de cum arătau pe tot corpul. Mi-a prescris un unguent cu proprietăți antihistaminice și antiinflamatoare.
La farmacie, m-am reîntâlnit cu grupul din barcă. Făcuseră și ei o oprire la farmacie pentru diverse situații. Am făcut haz de necaz inventariind fiecare “avariile” de pe El Camino.
Când am ajuns la cazare, am fost întâmpinată de o gazdă prietenoasă, un bărbat spaniol cu o atitudine caldă. M-a introdus rapid în atmosferă:
- „Peirao” – îmi explică el – înseamnă locul unde se „parchează” bărcile.
- mi-a făcut un tur rapid al casei, mi-a arătat pe o hartă unde se află restaurantele și bisericile din zonă.
- vorbeam un amestec de engleză și spaniolă, iar discuțiile mi-au reamintit de cât de bine mă simt în Spania.
Cazarea din ziua 6 pe Camino Portughez era una mică, dar primitoare. M-am instalat ușor, mi-am făcut un duș și am ieșit la explorat. Ajunsesem prima la cazare.
Ziua 6 pe Camino Portughez de coastă
Femeie pe Camino, Harta traseului la cazarea din A Guarda
Las pas prin A Guarda și bucuria revederii
Străduțele înguste și casele din piatră mi-au dau senzația că sunt într-un sat medieval, umed, pe alocuri trist, uitat.
Apoi, după ce am vizitat centrul orașului m-am reîntors la cazare și am găsit-o pe Melania din Germania, o fată tânără și cu energie bună pe care o zărisem în cazarea de lângă Sanctuarul Santa Luzia șchiopătând pe culoar.
Era vizibil afectată de rănile de la picioare, stătea pe un scaun și își aplica tot felul de soluții și bandaje. Dar ea era veselă ca un spiriduș.
Pe seară am ieșit să mănânc caracatiță în stil galician, cu boia. A fost de-li-cios!
La povești cu oameni din 3 zări
La cazare, când am ajuns, un grup format din mai mulți băieți din Coreea gătea cârnați. Cei trei băieți au plecat pe El Camino din Lisabona. Conversația cu ei a fost o provocare, dar ne-am înțeles din zâmbete și prin semne.
De la Melania am învățat că puterea poate să vină și din durere, dacă durerea este acceptată. Rănile ei erau greu de privit, dar apoi de simțit. Dar ea le ducea zâmbind, având încredere că va ajunge unde și-a propus. Melania era blândă, timidă, dar cu o forță interioară incredibilă.
După câteva conversații, m-am pus la somn cu speranța unui somn bun, lung și odihnitor. Eram fericită că ajunsesem în Spania.
-
-
Pregătirea pentru Camino Portughez de coastă experiența mea INTRO De ce am ales să merg toamna pe El Camino Toamnă este perioada ideală pentru Camino Portughez dacă ești ca mine …